Cantece dupa furtuna

[Ema Snow]

"Pasarile canta dupa o furtuna. De ce nu se simt si oamenii la fel de liberi a se bucura de razele de soare ramase?" - Rose Kennedy
Ploaia de afara ma deprima. Imi placea ca venise primavara si totul tindea spre caldura, dar ma saturasem de umezeala.
M-am plimbat prin fata unui perete de trei ori, repetand in gand dorinta si oprindu-ma doar cand un grup de elevi au trecut pe langa mine.
Usa prafuita isi facu aparitia, iar eu m-am strecurat inauntru.
'Am nevoie de un loc linistitor' erau cu siguranta cuvintele potrivite pentru camera din fata mea. Era chiar si un pian, chiar langa fotoliul scund. Pe o masuta rotunda erau mai multe teancuri de carti, cu titluri de care nu auzisem pana acum.
M-am asezat in fata pianului si m-am jucat putin cu gamele, transformand mai apoi melodia intr-un cantec lin, cuminte, trist.
" - Sunt atat de obosita sa fiu aici... oprita de propriile-mi visuri... Si daca trebuie sa pleci... Imi doresc doar sa pleci, fiindca prezenta ta tot pluteste pe aici.... si nu ma lasa singura"
M-am lasat prinsa in melod sa cant mai tare decat planuisem. Si am realizat asta doar cand usa se deschise greoi.