Love is like a sin.

[Odette B. Malfoy]

Simteam cum mi se rupe inima in doua, nu-mi venea sa cred cat era de rau fara Blake si fara Tamara. Pur si simplu simteam cum o parte din mine disparuse. Cel putin il mai aveam pe Fred. 'Aminteste-ti cine esti si ce poti face.'se auzi o voce in subconstientul meu. Asa si era, eram o devoratoare a mortii eram o viperina, si pana la urma de cine imi pasa mie? Doar de prietenii adevarati iar prietenii adevarati te asecultau pana la capat orice ai avea de zis si oricat de rau ar fi fost. Ar fi stat alaturi de tine ar si plans impreuna cu tine si ti-ar fi imprtasit durerea lor. Fred o inteba pe Tamara de ce face asta si ce ne ascunde pentru ca sigur era ceva ce noi nu stiam. Astropufa spuse ca atunci cand erau la Londra a facut o vraja cu Blake si isi puteau auzi gandurile si daca Blake facea ceva rau pe Tamara o intepa inima. Abia daca am dat atentie spuselor ei pentru ca mie nu imi mai pasa in momentul acesta de nimic. M-am eliberat din bratele lui fred mi-am sters lacrimile si m-am uitat urat la Tamara. Aceasta incepu sa rada in hohote. Bine nu avea decat sa rada de mine sau de ce rada ea nu-mi pasa care era problema ei.
"Stii cum ramane cu mine Fred? Nu conteaza pentru ca Tamara si Blake nu ma cred nici macar nu vor sa sculte toata povetea iar eu nu am sa ma chinui sa le-o spun. Nu-mi pasa intelegi? Nu-mi mai pasa nici de ea nici de Blake si dupa cum vezi Tammy e foarte fericita uite-o ce rade." am zis stergandu-mi o lacrima.
Am mai aruncat o singura privire spre Tamara prin care ii spuneam ca e alegerea ei apoi mi-am tras gluga pe cap si am plecat pe Aleea Nocturn intr-o plimbare.

Mergeam incet in intuneric, nu era nimeni prin preajma dar aveam senzatia ca sunt urmarita. In fine oricine ma urmarea daca ma urmarea va avea de suferit. Am mai mers putin si in cale imi iesi un barbat.
"Nu e bine sa umbli singurica noaptea." spuse acesta ranjind.
"Bine cum spui tu, acum da-te din calea mea sau vei avea de suferit." am zis printre dinti.
Barbatul incepu sa rada si ma lua de brat tragandu-ma dupa el. Am incercat sa ma eliberez dar fara succes.
"Ei bine tu ai vrut-o! Ai fost suficient de idiot incat sa nu ma asculti si dupa cum am spus vei avea de suferit." am zis transforandu-ma intr-un suvoi de fum. Barbatul scoase un tipat ingrozit si vru sa o ia la fuga dar am aparut in fata lui revenind la forma mea normala. Nu mai aveam gluga pe cap si acum fata mi se vedea foarte bine.
"Te cunosc tu ai omorat un om acum cateva ore." spuse barbatul cazand in genunchi in fata mea si implorandu-ma sa-l las in viata.
Am inceput sa rad spunand:
"N-o sa ma mai rogi asta peste cinci minute."
Barbatul mai scoase un tipat apoi se repezi la mine scotandu-si bagheta.
"Crucio!" am strigat facandu-l sa cada la picioarele mele zvarcolindu-se de durere. Isi scapa bagheta si am calcat pe ea rupand-o. Barbatul incepu sa planga stiind ca nu mai are scapare. Imi spunea ca are o familie care il asteapta acasa si ma ruga sa am mila.
"Secutsempra!" am strigat facandu-i o multime de taieturi.
"Acum voi sta aici si voi vedea in cat timp o sa-ti pierzi tot sangele si o sa mori." am zis razand.
Am vrut sa fac un scaun ca sa nu stau in picioare dar imi mai veni o idee. Pe jos era numai sange si de ce sa-l las pe tot acolo? Am facut cateva miscari din bagheta si am inceput sa scriu cu sangele barbatului pe perete:

Sunt cea mai periculoasa persoana din viata ta si nu ma voi opri pana cand nu voi obtine ceea ce vreau.

.
"Ce faci acolo?" striga o voce ingrozita pe care o cunosteam atat de bine-era Fred si in spatele sau era Tamara care isi acoperise gura de spaima inbusindu-si un strigat.
"Bine fac, tu ce faci?" am intrebat aplecandu-ma spre barbat sa vad daca mai traieste.
"De ce ai facut asta?" ma intreba el venind langa mine.
"Vroia sa ma atace." am zis ridicand din umeri.
fred ofta spunandu-mi ca ar trebui sa stau inchisa si pazita de un dragon atunci cand sunt nervoasa. Am zambit aruncand o vraja pe scrisul de pe perete pentru a nu fi sters.