If we ever meet again

[Bell Evans]

• Rafturile inpanzite de bile de cristal se ridicau ca niste ziduri defensive in jurul lor. Incepea sa aiba un vag sentiment de claustrofobie; era ca si cum intreaga incapere ar fi protestat in legatura cu prezenta lor..ca si cum nu le'ar fi vrut acolo, in singuratatile ei interzise. Dar nu aveau de ales. Nici ele nu erau prea fericite, insa chiar trebuiau sa gaseasca macar un indiciu..cat de mic. Porrin fusese acolo. De asta erau sigure; ce facuse? Asta nu mai stiau.
  
  Ofta incet, ridicandu'si bagheta; sfera fluida de lumina trimitea raze plapande in bezna cenusie, incercand sa strabata intunericul. Insa fara prea mult succes. Pasii lor se auzeau ca un ecou al fostelor suflete care se perindasera pe acolo de'a lungul a sute de ani. Incepea ca totul sa devina fantomatic, cu o tenta de vechi..ca un mister mitic ancestral, ce era menit sa ramana nedescoperit.
  
  "-Uite aici" sopti Bell, brusc.
  Rosalie tresari, privind.
  "-De aici a cazut ce a cazut" continua cercetasa.
  Era o urma mare pe podeaua prafuita, care parea proaspata; niciun fir de colb cenusiu nu exista pe mica suprafata. De parca cineva s'ar fi chinuit din rasputeri sa'si stearga urmele.