Love is like a sin.

[Odette B. Malfoy]

Nu aveam idee ce seintamplase cu acel Fred calm si care se putea stapani in preajma iubtei sale nu ca Blake in preajma Tamarei. Nu ma asteptam la Fred sa ajunga vreodata atat de departe dar nici nu aveam cum sa ii spun ceva sau cum sa protestez. Eram in spatele unui zid unde nimeni nu ne putea vedea.
"Nu aici, nu acum, nu cred ca e momentul potrvit." am zis eu in reptomita abia respirand.
Atunci Fred imi apuca tricoul si il facuse bucatele facandu-ma sa vreau sa plec folisindu-mi puterea dar acesta ma impinse cu putere in zid daramandu-l. 'Nu am ce face cu Fred cand e asa hotarat.' mi-am zis eu in gand deschizandu-i camasa. Acesta era tot deasupra mea sarutandu-ma dar se trase repede de pe mine cand cineva isi drese glasul in spatele nostru-era Blake care cand imi vazu fata incepu sa rada cu Tamara.
"Nu stiu ce a fost in capul meu." zise Fred ingrozit de parca ar fi facut ceva deosebit de grav.
"Nici eu nu stiu ce a fost cu tine in ultima vreme." am zis ridicand de pe jos o bucata din tricoul meu negru, pe care o tineam cu doua degete de parca ar fi fost murdara.
Aceasta scena il facu pe Blake sa cada in genunchi de ras tinandu-se cu o mana de burta si cu una stergandu-si lacrimile. Bucatica de tricou zburase din mana mea apoi Fred imi intinse trioul ca si nou.
"Multumesc." am zis tragand tricoul pe mine cat am putut de repede.
"As putea sa prajesc oua pe fata ta, iubito." spuse Fred chicotind. Adevarul e ca Fred nu era atat de rosu ca mine.
Ceea ce spusese il facu pe Blake sa rada si mai tare enervandu-ma. Mi-am ascuns fata in maini scotant un mic strigat. Blake si Tamara se distrau atat de bine pe seama noastra pana cand un ciudat, un psihopat o lua pe Tamara cu el. Blake ramase fierband de nervi dar inca mai chicoea, probabil stia ca nu e atat de grav.
"Hai d..dupa e..ea." am zis balbaindu-ma simtind ca mor de rusine.
Oare asa se simtisera si eu cand i-am descoperit de atatea ori? Poate ca da.... Blake o lua inainte si eu am ramas cu Fred in urma tinandu-ne de mana si chicotind intr-una.
"Stii ca te iubesc, nu?" intreba acesta.
"Da stiu, dar tu stii?" am intrebat chicotind.
"Da stiu si in seara aceasta nu am mai putut sta departe de tine... abia ma abtin, esti minunata." spuse Fred sarutdu-ma si oprindu-ne din drum.
"Voi sunteti sanatosi la cap!?" tuna Blake dar fara sa ne faca sa ne oprim.
"Nu probabil ca nu! Tu treci cu mine."striga Blake apucandu-ma de brat si tragandu-ma dupa el facandu-ma sa tip.
Un barbat iesi dintr-o casa cu un cutit plin de sange intreband nervos ce e cu toata galagia apoi l-am recunoscut era psihopatul care o luase pe Tamara. Mi-am scos bagheta aruncandu-i cutitul din mana dar si bagheta mea zburase. M-am napustit asupra lui apoi am simtit o durere ingrozitoare in piept in dreptul inimii si pe Blake si Fred strigand "nu".
Barbatul infipse cutitul in mine dar nu stiam cum pentru ca tocmai il aruncasem foarte departe. M-am dat inapoi si am ajuns pe pragul casei sale. Am mai facut cativa pasi si eram in casa. Am auzit-o pe Tamara tipand fericita "Ati venit dupe mine!" apoi tipatul de fericire i se transforma in unul de groaza cand m-am intors spre ea si abia am reusit sa soptesc:"Ajuta-ma." pentru ca apoi m-am prabusit pe podea si ultimul lucru pe care l-am auzit a fost tipatul lui Fred care pobabil credea ca am murit, dar nu murisem-inca.