Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

„-Haide, Aria! Nu te mai juca cu noi! Spune repede ce ai de zis! Daca ne-ai chemat aici doar ca sa te distrezi, ar fi trebuit sa ne-o zici!” zise Ramona infuriata de indiferenta, calmul si distractia cu care le raspundea cercetasa din viitor.

Aria isi scoase pelerina lunga si neagra. Isi descoperise corpul subtire, pe care aluneca o bluza lunga si o pereche de blugi vechi. Mainile fetei, albe ca varul, erau acoperite de cicatrice insemnate bine in piele. Pe gat avea o linie rosie si lunga, iar unul din picioare statea sprijinit doar cu varful de pardoseala.
„-Acum ce credeti?” intreba aceasta.
„-Ranile astea puteai sa le primesti si de altundeva!” exclama Bell rece.
„-Ei bine, asa este! Nu va fi un razboi cu incuiatii! Dar asta nu inseamna ca va fi doar liniste si pace!”
„-Atunci?” intreba Ramona, cu o urma de curiozitate in glas.
„-Vazand ca Potter a fost rapit, din ce in ce mai multi vrajitori li se vor alatura Devoratorilor Mortii. Acestia se vor ridica impotriva noastra, si se va ivi o batalie mai micuta!” spuse cercetasa din viitor pe nerasuflate.

Ramona ramase pentru a doua oara socata, insa nu stia daca sa o creda pe fata sau nu, asa ca se intoarse o clipa si privi chipul palid al prietenei sale. Bell inchise gura si o privea foarte adanc pe Aria, ca si cum ar fi uimita de fiecare actiune savarsita de aceasta.