Wind Chill

[Bell Evans]

Cercetasa hotari ca nu mai ramane acolo, singura, in mijlocul Padurii si cu un centaur speriat - lucru ce il facea de zeci de ori mai periculos - pe urmele ei. Asa ca isi stranse micuta "tabara" indepartand farmecele protectoare, si porni printre copacii incarcati de zapada. Macar asa avea sanse mai mari sa isi gaseasca prietenii. Pana si pe Hagrid vroia sa'l vada acum. Avea vaga impresie ca va sfarsi calcata in picioare de sute de animale furioase, care nu aveau de fapt nimic cu ea. Vorba aceea - sa te afli in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Incepu sa alerge; vantul ii flutura poalele pelerinei, facandu'i temperatura corpului sa scada si mai mult. Dar asta era ultimul lucru de care ii mai pasa.
"-Unde sunteti!" mormai ea.
Se opri brusc, auzind un zgomot de copite; si in acelasi timp o voce care ii topi intreaga teama.
"-Dess!" striga ea, iesind din tufisuri.
Prietena sa o privi plina de uimire, si in acelasi timp, multumire.

"-In sfarsit!" ofta ea, imbratisand'o.
Hagrid zambi rusinat, iar Bell chicoti usor.
"-Credeam ca nu va mai gasesc" mormai ea.
Uriasul rosi, iar Desiree il privi cu ironie.
"-Spuneti'mi ca nu va mai trebui sa suport o a doua separare" remarca ea.