Too much homework

[Rosalie Vivienne Alden]

Toata seara mi-o petrecusem in dormitor citind o carte pentru a mia oara,mi - a placut si inca imi place atat de mult incat nu va deveni plictisitoare niciodata,ba chiar este unul dintre romanele mele preferate. M-am uitat catre fereastra si picaturile de ploaie marunte patrundeau in camera mea incet,vantul ajungandu-mi pana in par. Am oftat usor lasand cartea deoparte,acum stiind ca vreau sa fac altceva. M-am uitat la ceas si nu era atat de tarziu pe cat natura ma lasase sa cred. Era abia ora 18:00,cam acum trebuia sa ma duc la masa,in Marea Sala. Adevarul este ca nu ma simteam atat de bine-dispusa incat sa ma ridic de pe fotoliul purpuriu si sa ma indrept spre locul in care trebuia sa iau cina. Nu ma simt tocmai bine,dar ... voi merge,macar pentru a vedea cine mai se afla in sala. Cand am fost ultima data,acum vreo doua zile a fost cam goala incaperea desi era doar putin trecut de orele 18:00,ceea ce mi s-a parut foarte ciudat.

In ultimele zile am fost foarte ocupata,nu am mai avut timp de nimic. Am tot fugit incolo si incoace incercand sa ma impart in mai multe parti si intr-un final mi-am gasit si eu putin timp liber. Acum,inainte sa am alte treburi de rezolvat,aveam ocazia sa mai vad si restul elevilor si colegilor mei profesori. Am suspinat usor apoi m-am imbracat indreptandu-ma rapid catre Sala cea Mare. Lantisorul meu de argint pe care nu l-am mai purtat de ani buni se afla din nou la gatul meu. Am zambit melancolic si am pasit catre usile imense care aveau sa mi se deschida maiestuoase, dar o voce prea cunoscuta ma intrerupse.

I-am raspuns salutului imediat,intorcand-ma din reflex catre persoana aceea.
"Valentino!",am rostit eu cu un suras pe buze.