Pursuit of Hope

[Bell Evans]

• Ghemuita in bratele lui Raizen ca un copil mic, tanara putea simti fiecare bataie de inima care pulsa cu panica si durere. Adrenalina le curgea prin vene, facandu'i de zeci de ori mai vigilenti si mai atenti.
  "Protego Totalum!" spuse Bell in gand, extinzand vraja scut. Devoratorii avura un moment de ezitare cand vazura sfera rosiatica inconjurandu'i pe cei doi, asa ca Raizen profita de clipa norocoasa si mai impietri doi.
  
  "-Trebuie sa fim atenti!" murmura el, incordat.
  Acum stateau spate in spate, invartindu'se in cerc. Blestemele Devoratorilor se loveau de scut cu repeziciune, imprastiind scantei rosiatice si verzui peste tot. Insa farmecul folosit era cel mai puternic pentru aparare, asa ca nicio alta vraja nu il putea penetra. Defectul era ca nu putea sa'l extinda pe o suprafata mai mare, asa ca cei doi trebuiau sa ramana uniti.
  
  "-Sectusempra!" rosti Bell in gand, nimerind un alt Devorator. Pur si simplu adora vrajile non-verbale; te loveau exact acolo unde nu te asteptai. Insa ii era greu; trebuia sa mentina scutul, si in acelasi timp sa se si dueleze cu Devoratorii care acum se unisera si spuneau aceleasi vraji. Iar astfel, puterea lor crestea. Realiza ca daca isi pierdea chiar si pentru o clipa concentrarea, aveau sa fie morti. Sau cine stie, luati prizonieri ca sa raporteze informatii despre Ordin.
  
  "-Nu merge asa" se planse ea.
  Raizen insa nu spuse nimic. Se concentra din rasputeri la duel.
  "-Nu pot sa tin si vraja scut si sa si lupt!" continua ea. Parca vorbea la pereti; privi campul de roseata din jurul ei, si surase slab. Macar erau in siguranta cat timp acesta era intreg.
  Isi sterse in treacat cu o mana transpiratia rece de pe frunte si lua o gura mare de aer; oxigenul din pestera parea sa fie pe sfarsite, pentru ca multi din randurile inamice intampinau deja probleme cu respiratia. Senzatia de sufocare crestea din ce in ce mai mult, iar Devoratorii cadeau pe capete.
  
  "-Asta e sansa noastra" sopti Raizen, aruncand un alt blestem asupra lui Yaxley de data asta. Il impietri, iar corpul inert cazu fara vlaga la pamant.
  "-Da, numai sa nu fim si noi pusi in aceeasi situatie..sa ramanem noi fara aer" replica tanara, sfichiuind scurt bagheta. Simtea cum ultimele puteri o parasesc, dar nu putea sa renunte; nu acum, cand erau atat de aproape de a'l salva pe Harry. Trebuia sa duca lupta asta pana la capat, chiar daca fiecare particica din corp protesta in toate modurile posibile; iar durerea se extindea cu fiecare gura de aer inspirata.