Here we go...

[Tess A. Lloyd]

Incredibil!
Nu, nu putea sa fie adevarat. Totul era mult prea frumos! Ea, vrajitoare... Ea, cu o bagheta in mana, ea purtand o roba, ea purtand uniforma unei soli de care nu auzise pana de curand. Asta, intr-adevar, era incredibil. Si ea, care nu credea in povestile mamei...
Pasi pritnre doua usi mari, impunatoare,s i ajunse intr-o sala al carei candelabru imens o impresiona. Ramase langa intrare cateva secunde, pentru ca trebuia sa iasa din acea stare de uimire. Degeaba. Si-a revenit, pentru ca mai apoi mesele, statuile, tablourile si toate celelalte sa o faca sa patrunda in aceeasi stare.
Multitudinea de elevi care treceau pe langa ea fara sa se sinchiseasca o deruta. I-ar fi placut mult ca cineva sa-i fi dat o indrumare, ceva. Si i-ar fi placut sa se aseze, pentru ca statea in picioare de ceva timp, dar nu stia la care dintre cele 4 mese lungi trebuia sa stea. Era sigura ca nu la cea din capat, pentru ca acolo serveau dejunul niste persoane care nu pareau a fi elevi. Prin urmare, aceia erau profesorii ei. Nu aratau infricosator, dar nici nu te indemnau sa fii prea in largul tau langa ei.
In cele din urma, se hotara sa recurga la solutia sigura. Acea unica, singura solutie care te scoate din impas cand ai nevoie. Mereu functionase la fiecar examen, si era sigura ca nici acum nu avea sa dea gres.
"Ala... bala... por-to-ca-la..." spuse ea incetisor.