Pursuit of Hope

[Bell Evans]

• Tanara se aseza pe pamantul umed; stia ca daca avea sa ii tina morala acum nu va rezolva nimic. Si mai stia ca nu trebuia sa ii reproseze nimic; in fond, el fusese cel care ii salvase pe amandoi. Inchise ochii si isi lasa capul pe genunchi; atat de multe lucruri, intr'o singura noapte.
  
  "-Ai facut ceea ce trebuia sa faci" spuse ea, dupa clipe intregi de reflectare.
  Erau vremuri negre..blestemele de neiertat trebuiau folosite in situatii de criza; insa nu mereu. Nu trebuia sa devina o obisnuinta. Nu mai erau timpurile de demult, in care puteai sa ajungi in Azkaban doar pentru ca ai folosit Imperio! Acum trebuia sa faci orice ca sa'ti protejezi propria viata. Era o lupta pe viata si pe moarte.
  
  "-Insa data viitoare nu te lasa cuprins de furie; stiu ca nu esti asa. La fel cum stii si tu. Iar faptul ca ai vrut sa il ucizi pe Yaxley - dat fiind ca ai avut un motiv bine intemeiat sa faci asta - nu te transforma intr'un om rau. Dimpotriva, te indeparteaza si mai mult de conceptul de Devorator" remarca Bell, ridicandu'se.
  Raizen inca se uita in pamant, cu mainile tremurandu'i de furie. Tanara ezita, insa ii ridica usor chipul si il privi.
  
  "-Totul e bine acum" sopti ea, cu o urma de zambet in voce.
  "-Nu, nu e" raspunse el.
  Putin dezorientata, privi in jur; peretele era gol.
  "-Harry" spuse fata, cu vocea gatuita.
  "-L'au luat cu ei" continua Raizen, incet.
  Isi pleca privirile si ofta; tot ce facusera pana atunci fusese in zadar.