Don't leave me behind

[Effy K. Dietrich]

Ca de obicei nu reuşise să zică mai mult de o propoziţie. Devenise un obicei să nu poată să lege două vorbe fără să se bâlbâie sau să uite ce urma să zică. Privi câteva clipe gresia lucioasă şi oftă lung, dar încă cu zâmbetul pe buze.
Îşi întoarse capul spre locul unde o văzuse Myrtle clipind de câteva ori. Nu vroia să zicnească sau să supere pe nimeni, indiferent dacă era fantomă sau om...uriaş sau vârcolac. Îşi dădu câteva şuvite de păr după ureche , apoi se uită din nou spre Eveline.
,,-Sigur nu se supără?"