Here we go...

[Tess A. Lloyd]

'Asa... Gata, am ales si masuta minunata..." Se indrepta spre masa spre care o indrumase intamplarea, privind in jur la noii ei colegi. Pareau prietenosi, si ea era sigura ca va trbui sa gaseasca printre acele persoane cateva care sa se potriveasca cu caracterul ei. Rase. Isi aminti de momentul in care primise invitatia la aceasta scoala. Era atat de speriata... Isi petrecea timpul gandindu-se ca nu se va integra in noul colectiv, ca toti o vor privi ca pe ciudata fata noua... Acum, ca era la fata locului, temerile ei se ameliorasera. Nu putea sa vada totul dintr-o perspectiva atat de intunecata. Nici nu ii statea in fire sa priveasca partea goala a paharului. Ce-i drept, nici partea plina nu o vedea intotdeauna, caci mereu avea de obiectat ca nu era destula cafra, ciocolata cu lapte sau limonada in el. Eh, in fine... 'Trecem noi si peste momentul de fata noua, nu?' Sa se adreseze in gand subconstientului sau era un obicei, cu care lumea se obisnuise deja. Iar ea... Ea considera asta absolut normal. Oricine are nevoie de cateva momente de reflectie. Intrebarea care o macina era daca e mai ciudat ca vorbeste si nu se asculta, sau ca vorbeste si isi raspunde...

Simti ceva in spate, care nu o lovi foarte usor. Se intoarse, ca sa observe o fata cazand pe jos. "Ups..." Nici nu ajunsese bine in scoala si deja era un.. obstacol. Era lesne de inteles ca fata se grabise sa ajunga undeva, probabil la masa, probabilca sa nu piarda desertul, pentru ca respira putin mai greu decat era normal. 'Oare au un desert arat de bun astazi, incat merita sa risti sa-ti rupi ceva pentru el?' Ce prostie. Se gandea la desert, cand fata din fata ei era pe jos. Intinse mana spre ea, vrand sa o ajute sa se ridice. Macar atat putea sa faca, daca tot ii statuse in cale. 'Ce nesimtire din partea mea... Trebuia sa ma asez mai repede.'

Era macinata de regrete, pentru ca nu dorea sa-si faca inamici inca din primele zile in castel. "Scuze... Ai cazut din cauza mea?" intreba ea, cu o voce mica care nu ii era caracteristica. De obicei avea o gura mare, si nu se oprea niciodata din vorbit. Dar emotiile... emotiile si parerile de rau pot inchide si cea mai mare gura. "Te-ai lovit tare?" Inca de mica fusese inspaimantata de durere. Incerca mereu sa evite toate lucrurile periculoase, cum ar fi cataraturile pe pietre, pe modile sau sariturile sau alergarile pe terenuri dure. Detesta ideea de lovitura, de vanataie... Sia cum, cand acestea ar fi putut fi cauzate chiar de ea... Groaznic.