Here we go...

[Effy K. Dietrich]

Doamne! Cât de ameţită putea să fie! Nici nu ajunsese bine că deja ajungea să creeze probleme. Bine că măcar acum nu era ceva grav, doar o căzătură mică. De obicei ieşea rău...Detenţie, părinţii chemaţi la şcoală sau nu ştiu ce pedepse absurd de exigente pentru o mică neînţelegere.
Fata de care se lovise îi întinsese mâna vrând să o ajute . Elizabeth o prinse uşor de mână reuşind să se restabilească pe cele două picioare, care parcă erau de gumă . Adică se obişnuise să fie o împiedicată, dar uneori devenea enervant, mai ales când făcea persoanele din jurul ei să se simtă prost.
,,-Nu am căzut din cauza ta, am căzut din cauza faptului că sunt o împiedicată. Sincer îmi pare rău că te-am lovit. " Reuşi să spună totul dintr-o suflare. Zâmbi amuzată de propria grabă şi inspiră adânc aer în piept pentru a se calma.
,,Nu, nu m-am lovit tare." Îi răspunse în cele din urmă la a doua întrebare .