Cea mai fericita zi!

[Effy K. Dietrich]

În sfârşi era aici! Aşteptase cu atâta entuziasm ziua în care va pleca la Hogwarts, încât ai fi zis că băuse prea multe energizante. Ţopăi veselă pe peroane , tregând după ea un cufăr mare şi o colivie în care se afla o bufniţă gri. Altă dată toate aceste bagaje i s-ar fi părut mai grele ca propria casă, dar acum parcă ducea după ea un fulg. După ea alerga vioaie pisica sa la fel de gri ca şi bufniţa. Pur şi simplu avea o slăbiciune pentru orice blană sau pană gri.
Căută cu privirea peronul care trebuia.
,,- 7...8...9! Trebuia să fie aici undeva. Se încruntă observând că o ulţime de Încuiaţi erau în jurul ei. Erau chiar mai mulţi decât albinele dintr-un stup în plină vară. Prin întreaga mulţime mai reuşea să vadă câteva mici grupuri care duceau după ei colivii şi cufere la fel de mari ca ale ei. Elevi la Hogwarts bineînţeles!
Undeva văzu o fată care se lovise destul de urât de un zit.
,,-Eşti bine?" O întrebă apropiindu-se de ea .O înţegea perfect cum se simte! Toata viaţa fusese o împiedicată care se lovea de aproape orice lucru îi ieşea în cale.