Cea mai fericita zi!

[Effy K. Dietrich]

Când îi spusese că nu păţise nimic parcă îi luase o piatră de pe inimă. Bine, bine...e cam mult spus, dar adevărul era că nu suporta să vadă pe cineva rănindu-se sau suferind, indiferent dacă durerea era fizică sau psihică.
,,-Eu sunt Elizabeth. Bineîneţeles că vreau să fim prietene. " O amuza faptul că era aşa grăbită. Şi asta doar fiindcă semăna cu ea.
,,-Supărată? De ce eşti supărată?" Ca de obicei, ura să vadă pe cineva că avea parte de îmbrăţişarea oricărui sentiment negru. Vroia să o ajute, deşi o cunoştea doar de câteva minute.
Între timp pisica sa o ajunsese din urmă şi acum se aşezase lângă picioarele lui Elizabeth uitându-se la Astrid. Surâse văzând-o cât era de interesată de orice persoană o vedea. Nici nu înţegea de ce se mira aşa. În fond era o pisică.