If we ever meet again

[Bell Evans]

• Bell se ridica de pe jos, scuturandu'se de praf; isi curata pelerina lunga si privi tematoare in jur.
  "-Nu cred ca suntem singure aici" remarca ea, incet.
  Era complet sigura de asta; si intr'un fel, prefera sa primeasca rapid o confirmare decat sa ramana cu indoiala care ii musca nemiloasa din increderea pe care o capatase cu greu. Poate ca nu trebuia sa fie acolo; poate ar fi fost mai bine daca ramanea la Hogwarts, in siguranta.
  
  Incepu sa mearga din nou, alertata de orice zgomot; cat de mic sa fie, si tot ii distragea atentia. In cele din urma, cel care era acolo tot avea sa faca o greseala. Nu putea sa se ascunda de ele la nesfarsit. Era mai mult ca sigura ca Porrin cotrobaia printre profetii, incercand sa gaseasca ceva care sa'l ajute. Insa pentru moment, putea considera ca acele sfere mici din cristal erau in siguranta datorita propriei naturi.
  
  Ajunsesera in fata unei bifurcatii; Bell se intoarse spre Rosalie, zambind.
  "-Eu o iau pe aici, iar tu pe aici; daca patesti ceva, vezi sau auzi ceva, strigi" spuse ea, metodic. Rose ofta incet, dupa care o lua pe culoarul din stanga.
  Bell urma drumul spre dreapta, pana cand ajunsese in fata unui raft; iar in spatele raftului se ivea o pelerina cenusie.
  "-Ma bucur ca esti aici" spuse vocea, incet.
  
  Ochii Devoratorului o privira cu dispret si furie.
  "-Charles" ingana Bell.
  Se astepta sa dea peste Porrin; nu peste Lestrange.
  "-In persoana" murmura barbatul.
  Isi aminti brusc de intamplarea cand se intalnira ultima oara in Padurea Interzisa.
  "-Am jurat sa ma razbun; si uite'ma aici!" continua Lestrange, cu un zambet ironic pe chip.