Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Îşi retrase cu grijă mâna, observând o mică mişcare din partea armurii. Armurile de la primul etaj se gâdilă...Era un gând amuzant să vezi ceva aparent aşa puternic să aibă o asemenea slăbiciune. Totuşi faptul că aproape orice lucru din castel avea ,,viaţă" o liniştea. Astfel ştia că niciodată nu va fi singură, că atunci când aparent vorbeşte singură cineva o aude.
O privi câteva clipe pe Ema când îi auzi întrebarea şi zâmbi uşor.
,,-Nu. Ambii mei părinţi sunt Încuiaţi. " răspunse privindu-şi vârful baghetei. ,,Tu?" o întrebă peste câteva secunde pe un ton foarte vesel.