Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

Dintr-o data se auzii o pocnitura puternica, si un ochi de soim, trei viperini si un cercetas intrara zgomotos pe usa veche.
„-Acum!” sopti cercetasul.

In momentul acela Aria scoase un tipat puternic si infricosator, iar in clipa urmatoare Bell si Ramona se aflau pe intinse pe pardoseala rece ca gheata, parca stranse de mii de curele. Cercetasele nu se asteptara la asta. Aria se jucase su ele, pana le ametise, si le indrepta privirea spre alte domenii, cum ar fi un razboi.
Bell statea aproape linistita, cu ochii inchisi si gura intredeschisa. Puteai foarte usor sa crezi ca doarme, insa felul incordat pe care il avea fruntea sa o dadea de gol, si dezvaluia faptul ca in mintea ei se concepea un plan cu care ar putea sa scape.

„-Degeaba Bell, nu vei putea face nimic!” spuse viperinul, care avea o infatisare atat de cunoscuta pentru cercetase.
„-Iar tu...cine esti?”intreba soimeanul.
„-Emmy, pocitura!” minti Ramona, incercad sa para dura, desi ochii sai aproape plangatori o tradau.

In acel moment Aria inainta si plesni capul Ramonei, cu verful piciorului.

„-Ea e Ramona, Ramona Neardow, un sange-mal imputit!”