Don't leave me behind

[Effy K. Dietrich]

Da, ştia. Era a o suta oară când ridica din umeri. Devenise un obicei să ridice din umeri în loc să pronunţe acele două cuvinte : Nu ştiu.... Nu ştia cărui fapt îi datora acest tic, dar cu siguranţă că nu va putea scăpa niciodată de el. Încercase de atâta ori să nu mai facă asta, dar parcă trupul şi mintea erau două persoane diferite.
Atunci când uşa se deschisese şi căţeluşa intrase, un surâs îi apăru pe chip. Şi asta datorită reacţiei pisicii. Cu blana uşor zbârlită pe şira spinării şi instictele agere se ascunsese după piciorul ei.
Îi era frică, dar probabil reacţiona mult mai bine ca alte pisici. Întotdeauna încercase să o ,,educe" pe Lorette, astfel încât să nu se ia la harţă cu căţeii. Bine, nu se aştepta să devină prieteni, că doar nu erau în ,,Tom şi Jerry", dar măcar spera să se comporte cât-de-cât normal.
,,-E aşa drăguţă!" Reuşi să spună zâmbind larg şi o mângâie pe Lily pe creştetul capului.