Memories before the end

[Bell Evans]

1. Capitolul VIII - Great Expectations
   
   Sfarsitul iernii se apropia cu pasi grabiti de granita dintre anotimpurile insorite; cerul incepea sa isi desfete stralucirile palide intr'o caldura plapanda, in timp ce razele blande de lumina mangaiau incet incet fiecare petic de pamant ce iesea de sub mantia argintie de gheata. Zapada se topea asemenea rasuflarii dulci a unei regine imbatranite, care nu mai facea fata vioiciunii soarelui.
   
   In ceea ce ma privea pe mine..lucrurile nu se schimbasera; doar mai multa rautate din partea lui Landon fata de persoana mea si putin mai multa prietenie din partea lui Hayden. Lucruri ce ma faceau sa cred ca ori aveam eu o problema, ori ei se dadeau de ceasul mortii sa imi faca mie viata imposibila.
   Relatia lui Jane cu Hayden se sfarsise; si nu pot sa uit nici in ziua de azi cum au venit amandoi la mine, pe rand, spunandu'mi cat de rau le pare ca nu mai pot fi impreuna. Logic ca intrebarea mea - care mi s'a parut cea mai normala in acel moment - a fost de ce? Din moment ce regretau atat de mult chestia asta, nu vedeam rostul la a sta despartiti. Dar Jane marturisise ca nu mai facea fata, iar Hayden isi pierduse interesul.
   Baietii..
   Uneori aveam impresia ca singurul lor scop in viata era sa ne faca pe noi, fetele, sa suferim. Dar daca priveai situatia in mod obiectiv, vedeai ca si ei sunt supusi deceptiilor si suferintei. Nu puteai fi numit om daca nu iti pasa, macar intr'un moment al vietii tale. Fiecare avea clipe in care simtea ca lumea lui, construita cu atat de multa stradanie, se prabusea sub privirile lui deznadajduite.
   
   Toate aceste ganduri mi se invalmaseau in minte in timp ce mergeam spre casa; liceul era destul de departe, deci jumatate de ora la pranz aveam la ce sa ma gandesc. Preferam sa merg singura acasa. In ultima vreme - daca stau bine sa ma gandesc - preferam sa fac totul de una singura. Era atat de bine sa fi doar tu, insotita de propriile ganduri. Multi ma considerau prea retrasa, mult prea inchisa in mine; dar sincer, ajunsese sa nu imi mai pese. Cu ce drept ma judecau ei pe mine, din moment ce nu ma cunosteau? Cu ce drept imi cereau sa ma deschid in fata lor, daca ei nu ar fi facut acelasi lucru in fata mea. Doar pretentii, pretentii si iar pretentii. Toata lumea vroia ceva de la tine, dar sa dea inapoi - pauza.
   
   Si uram genul de persoane; insa nu prea aveam de ales. Sa fim seriosi, daca m'as fi trezit eu sa spun ca nu imi convine ceva in primul rand ar fi ramas toti socati pentru ca Amanda Montgomery a protestat cu ceva si in al doilea rand, nimeni nu m'ar fi luat in seama. Zeci de grupulete formate in clasa ar fi fost in stare sa te denigreze pentru simplul fapt ca nu faceai parte din ele..Aiureli!
   
   Jane insa imi ramasese prietena; iar faptul ca se despartise de Hayden ne apropiase. Insa nu m'am bucurat de lucrul asta, desi in mod normal asa ar fi trebuit sa reactionez. Chiar mi'a parut rau. Dar stiam ca in curand Jane avea sa gaseasca pe altcineva. Nu prea era genul de fata care sa ramana singura mult timp. Iar in ceea ce il privea pe Hayden, nu il cunosteam intr'atat incat sa imi dau cu parerea despre aventurile sale amoroase.
   
   Am auzit pasi in spatele meu si m'am intors brusc; cineva intra in mine, facandu'ma sa'mi scap cele cateva foi pe care - spre nenorocul meu - le duceam in mana.
   Iar cand am recunoscut persoana care daduse peste mine, am simtit cum mi se taie rasuflarea.
   "-Chiar nu poti sa te uiti pe unde mergi?" ma intreba Landon, cu repros.
   Sincer, incepeam sa ma satur.
   "-Nu inteleg care e problema ta; de ce ma urasti? Nici macar nu ma cunosti"
   "-Tocmai asta e; ca nu te urasc. Dar nici nu vad de ce ai atat de mari asteptari in ceea ce ma priveste" sopti tanarul, cu glasul ingreunat.
   Nu ma ura?! Si atunci de ce se purta asa cu mine?
   "-Nate a murit din vina ta; varul meu a fost ucis, iar tu ai fost salvata. Cum as putea sa spun ce simt in legatura cu persoana ta, cand asta ar insemna sa'mi calc juramantul?!" striga el, cu o voce plina de indignare.
   Am facut ochii mari, iar Landon realiza ca spusese prea multe. Imi intoarse spatele si pleca, lasandu'ma singura pe aleea prafuita, scaldata in lumina soarelui de dupa-amiaza.