Silent night

[Effy K. Dietrich]

Pur şi simplu nu înţelegea de ce era aşa nervoasă. Cu nervi nu se rezolvă nimic. Asta ii s-a spus toată viaţa şi în cele mai multe cazuri se dovedise adevărat. Când era nervoasă, ea abia mai putea gândi lucid . De cele mai multe ori din cauza nervilor ajungea să spună sau să facă lucruri care îi făceau necazuri. Deci da, cu nervi nu faci absolut nimic.
Când s-a prezentat şi i-a întins mâna, Lily nici măcar nu încercă să îi strângă mâna. Deşi nu era tocmai de acord cu acest comportament, preferă să nu comenteze nimic. Chiar nu dorea să o enerzeve mai mult decât era. Totuşi nu a putut rezista tentaţiei şi a întrebat-o ce citea. Spre surprânderea ei Viperina a închis cartea, încercând să ascundă titlul cu degetele. Pentru o clipă îi păruse speriată, dar nu ...fusese decât o farsă a imaginaţiei sale.
Reuşise să zărească titlul, deşi numai pentru o secundă. Tot ceea ce reuşi să citescă în intervalul de 3 secunde fusese doar ceva de nişte vrăji întunecate. Da, nu prea era de acod nici cu asta, dar chiar nu dorea să se certe cu cineva.
,,Cine a zis că sunt speriată?" Murmură privind la fel de calmă spre fată.