Don't leave me behind

[Effy K. Dietrich]

Nu înţegea de ce Myrtle le judeca după cum se comportă ceilalţi elevi. Genul ăsta de comportament o enerva la culma, de încerca să se calmeze. Un sentiment de vinovăţie o străpunse brusc. Probabil că toţi au făcut lucruri urâte şi biata Myrtle a trebuit să suporte. Mereu urâse persoanele care îşi dau cu părerea, deşi nu cunosc subiectul discuţiei, şi ea aproape devenise o astfel de fată.
Privi timp de câteva clipe caietul. Era foarte nedumerită. Dacă era gol de ce fusese aruncat? Ar fi îneţeles dacă era plin de gânduri răutăcioase şi cineva nu vroia să fie aflate, dar gol? Exista şi posibilitatea da a fi pur şi simplu scăpat, dar şansele erau minime. Dacă ar fi fost un accident atunci de ce a mai fost apa trasă?
Clătină din cap şi se încruntă atingând precaută paginile ude cu vârful baghetei.