Wind Chill

[Bell Evans]

Hagrid se imbufna, luand o expresie ce semana izbitor de mult cu cea a unui copil mic.
"-Nu. Nu plec fara el!" spuse acesta.
Trist, dar adevarat.
"-Dar..il poti cauta maine. Cand va fi lumina, si te poti orienta mai usor" insista Desiree.
Mai avea putin si facea o criza de nervi.
"-Nu pot sa il las aici" ofta uriasul.
Bine ca pe noi poti sa ne tii in frig si intuneric! se gandi Bell, injurand in soapta.

"-Oh, haide Hagrid" mormai Desiree.
"-NU PLEC DE AICI FARA EL!" striga uriasul, facand cateva bufnite sa se agite in copacii de deasupra si o cantitate semnificativa de zapada sa le cada in cap.
"-Super; nu destul eram inghetata, acum sunt si uda" murmura Bell.
Incepu sa se scuture, urand din rasputeri clipa in care fusese de acord sa vina cu Hagrid in Padurea Interzisa. Nu mai rezista mult; avea ea rabdare, dar toate aveau si un sfarsit.

"-Aaa..cred ca am uitat de ceva" sopti ea, brusc.
Un zgomot de copite se auzi din fata lor.
"-Nu; deci ziua asta e blestemata" se planse Desiree.
Hagrid facu ochii mari si isi scoase umbrela.
"-Mai bine nu folosi aia" sopti Bell, furisandu'se in spatele lui.
Desiree veni langa ea; un centaur iesi exact la timp de dupa un paltin incarcat de zapada.
"-Buna, Hagrid!" spuse el, rece.