Silent night

[Odette B. Malfoy]

Am inceput sa rad la spusele Cercetasei. Singura persoana care avea dreptul sa il omoare era Rose iar eu aveam dreptul sa ii fac viata un chin pana cand aceasta ii punea capat. Am renuntat totusi la al mai tortura pentru ca nu aveam chef ca Elizabeth sa iasa din sala si sa tipe pe coridoare ca eu torturez un om, un om care meria sa moara in cele mai mari chinuri. Dupa ce Porrin se ridica de pe jos gafaind se uita cu ura la mine. "Esti mai puternica decat data trecuta." spuse el ranjind. "Data trecuta nu eram sigura daca te-as putea considra unul dintre ai nostri, daca intelegi ce vreau sa zic. Apoi cand mi s-a spus ce ai facut, cand mi s-a spus ce fel de om esti mi-am da seama ca te urasc. Mi-am dat seama ca vreau sa te vad mort in cele mai mari chinuri. " am zis pe un ton rece. "Si totusi nu iti este frica de ce poti pati?" intreba el. Mi-am dat seama ca se referea la faptul ca ma poate omora se poate razbuna pe mine dar nu stia nimi despre familia mea sau despre prietenii mei si nici nu va afla. Cercetasa ma intreb cum puteam sa gandesc asa dar nu i-am dat atentie pana cand Porrin nu o lua de par indreptand bagheta spre ea. "Chiar o sa o omori? Uiti de blestem?"am intrebat zambind. Acesta ii dadu drumul. Era atat de prost chiar nu-si daduse seama ca l-am ridicat acum o saptmana? "Stii de asta am venit aici ca sa negociem"spuse Porrin.