Secrets

[Effy K. Dietrich]

Mulţumesc mult fetelor de comentarii şi încurajări . Şi Anaella stai liniştită! Elena nu moare! Doar e personajul principal nu?
O să pun capitolul I.

Chapter I

Trr...Trr...Ce naiba se auzea? Eram atât de adormită , încât uitasem că eu însumi pusesem alarma la ora asta. Nu m-am înduplecat să mă ridic din aşternuturile moi , căutând doar cu o mână ceasul ăla afurisit. În cele din urmă am simţit suprafaţa dură şi rece a acestuia . Am pipăit fiecare părticică a ceasului, încercând să găsesc butonul ,,Off”. Nu am reuşit însă decât să îl dărâm pe perchet cu o bubuitură enervantă şi astfel să-mi distrug nervii.
Am sărit enervantă din pat , luând ceasul ăla enervant şi oprindu-l cu o apăsare stângace de buton.
,,M-am trezit! Bine?!” Am urlat spre micul aparat , ca şi când era de vină că eu eram aşa de împiedicată. Mi-am dat seama abia după câteva secunde că mă certam cu un ceas ... Da! Clar înebuneam! Mi-am dat ochii peste cap într-un mod teatral şi dându-mi seama că nu mai aveam cum să adorm la loc am intrat în baie.
Am mormăit ceva indescifrabil, cel mai probabil o înjurătură şi m-am apropiat de duş lăsând apa să se prelingă pe gresie.
Niciodată nu intram direct în acesta, ca o persoană normal, îmi plăcea să las apa să curgă, să ascult cum picăturile se sparg de suprafaţa rece şi dură a gresiei. Mda, cum am spus ...nebună!
M-am aplecat deasupra chiuvetei dând drumul apei reci . M-am privit o clipă în oglindă, strâmbând din nas nemulţumită de părul meu şaten, care acum era răvăşit în toate părţile.
Mi-am împreunat palmele sub jetul de apă, stropindu-mi mai apoi chipul bronzat cu apa rece. Mereu asta mă ajuta să mă trezesc .
Am ridicat capul, privindu-mă din nou în oglindă. Mi-a luat câteva secunde până să-mi dau seama de ceea ce vedeam. Pielea albă ca porţelanul, buzele sângerii, părul roşcat ca focul căzând în valuri peste umerii goi şi ochii...acei ochi albaştri pe care îi puteam recunoşte dintr-o mie.
M-am uitat şocată la imaginea de dinaintea mea. Aceea nu eram eu...Era.... Buzele acelea incredibili de roşii se mişcară vrând să vorbească.
Numai puteam suporta! Am ţipat cât de tare am putut , închizând instantaneu ochii. Parcă apa rece mă ajuta să mă trezesc, nu să adorm la loc! Dar nu...Nu dormeam! Am luat apă în palme şi m-am stropit a doua, a treia... nu ştiu exact de câte ori.
,,Haide Elena...Numai fi laşă! Vei ridica capul, vei deschide ochii şi nu vei vedea decât...” Am făcut exact acele lucruri şi în oglindă n-am zărit decât obişnuitul meu chip bronzat; doar ochii mei căprui întunecaţi...
,,Prea mult stres...” Am şoptit fiind sigură că această halucinaţie era din cauza examenului . M-am mai holbat timp de câteva minute la reflecţia mea , apoi mi-am dat seama că lăsasem apa să curgă atât la chiuvetă cât şi la duş. Rachel mă va omorî când va vedea factura luna viitoare!
Am dat dezaprobator din cap şi m-am dezbrăcat de pijamalele mele cu puf roz , intrând imediat în duş.
Jumătate de oră mai târziu eram deja în drum spre facultate. Nici nu ştiu cum am putut să mă pregătesc în timpul acesta scurt! Probabil că vroiam să se termine o dată ziua asta!
Am intrat pe poarta facultăţii privind temătoare clădirea impunătoare. Am reuşit să zăresc prin mulţimea de elevi buclele aurii ale lui Rachel. Se pare că nu eram singura care abia aştepta să scăpăm din infernul numit examen.
M-am apropiat de ea şi profitând de faptul că era aşa prinsă în a citi cine ştie ce notiţă pentru exam am strigat:
,,Baaaau!” Aproape că a urlat atunci când mâna mea i-a atins umărul şi a auzit ceea ce trebuia să semene ( dar nu era nici pe aproape) cu strigătul unei fantome.
S- a întors îcruntată spre mine şi şi-a pus mâinile în şolduri ca o mamă dezamăgită.
,,Eu mă strofoc să învăţ şi tu mă sperii?”
,,Haide , Rach, a fost doar o glumă!”
,,Dar era să fac infarct! Vrei să fac infarct?!” A întrebat pe un ton inocent, vrând să pară cea mai sfântă persoană din lume.
,,Of course not! Cum aş putea să rezist eu fără Rachel a mea?!”
,,Atunci să nu mai...”
Sunetul strident al clopoţelului ce anunţa începerea examenului ne-a întrerupt mica discuţie. Inima a început să-mi bată mai să-mi sară din piept. Rachel a înghiţit în sec şi s-a uitat la mine.
,,Pregătită?”
,,Mai pregătită ca niciodată!” Am zâmbi încrezătoare intrând în sala unde se dădea examenul.

Sper să vă placă!