Cea mai fericita zi!

[Effy K. Dietrich]

Nu suporta să vadă pe cineva plângând. De fapt nu suporta să vadă pe cineva că simte orice e legat de durere. Îi şterse lacrimile lui Astrid , dar acestea încă cădeau. Ar fi vrut să ia toată suferinţa asupra ei, deşi o cunoştea doar de câteva minute, dar ştia că tot ceea ce putea face era să îi ofere sprijin moral. Îi părea aşa de rău că viaţa fusese necistită cu ea, îi înţelegea durerea.
Îşi întoarse capul spre fata care spusese acel ,,Bună." Zâmbi schiţat murmurând şi ea un ,,Bună ". Ca de obicei nu putea să găsească ceva original de spus. Îi strânse mâna uşor fetei şi se prezentă rostindu-şi numele. Imediat ce făcu acete lucruri privirea îi căzu asupra şarpelui pe care îl privi fascinată.