Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Era evident că personajul era foarte îngrijorat. Aproape că plângea. Nu ştia dacă asta era posibil la un tablou, dar clar nu îi făcea plăcere să vadă cum îşi distruge nervii de atâtea griji. Ema spusese că îl ajută , apoi se uită la Cercetaşă . Probabil că vroia să afle dacă e de acord. Elizabeth zâmbi şi ridică bagheta.
,,Lumos" şopti pentru a vedea mai bine ce era în jurul ei. O bucată destul de mare din pânză era ruptă şi oferea tabloului un farmec nu tocmai frumos. Astfel părea vechi şi neîngrijit, dar era sigură înainte fusese o operă de artă.
,,De unde începem? " Întrebă Elizabeth uitându-se când la Ema când la tablou.