Secrets

[Effy K. Dietrich]

Rachel e cea mai bună prietenă a Elenei. Mersi mult Astrid, de fapt mulţumesc mult la toate!

[/size][/color]

Chapter III

Fug, fug...Dar de ce fug? De ce îmi e aşa teamă? Inima îmi bătea mai tare ca niciodată şi pulsul devenea tot mai alert de fiecare dată când se auzeau frunzele arămii zdrobindu-se sub paşii mei. Era o linişte mormântală. Soarele se ascundea undeva după norii negri , iar vântul abia dacă adia din când în când.
M-am oprit extenuată lângă un copac, rezemându-mă de trunchiul acestuia. Respiram greu, şi nu m-aş fi mirat dacă aveam să mă sufoc din clipă-n-clipă.
,,Vin...Vin...” Am tresărit uitându-mă îngrozită în jur. Vocea se auzi din nou şi mai tare . Mi se părea foarte cunoscută , dar pe moment eram prea speriată ca să îmi dau seama cui aparţinea.
,,...S-au întors...Vin după tine!” Glasul acela subţire s-a auzit din nou şi mai aproape. M-am uitat speriată la toţi copacii din jur. Putea să fie oriunde.
Am zărit părul roşcat de după unul din arbori. ,,Nu ea...Orice şi oricine Doamne...Dar nu ea!” M-am rugat în minte, muşcându-mi dureros buzele. Mai aveam puţin şi plângeam. Un val de emoţii îmi împungea pieptul...frică...confuzie...vinovăţie. Trebuia să se sfârşească acum! Simţeam că dacă nu făceam ceva aveam să mor acolo! Am tras adânc aer în piept, imaginându-mi că asta chiar mă ajuta...Da de unde! Am simţit în aer acel plăcut şi discret parfum de trandafirii specific ei, făcându-mă să-mi dau seama cât de dor îmi e de ea.
Am făcut un pas înainte, încă unul şi fără să-mi dau seama am ajuns lângă copacul respectiv. M-am uitat atentă...Nimic! Nu era nimic! Unde s-a dus?! Am privit confuză în jur.
Sângele mi-a îngheţat în vene când am simţit o mână incredibil de rece atingându-mi umărul. M-am întors imediat cu faţa , deşi tremuram toată la cât îmi era de teamă.
,,Fugi!...Te vor găsi!...S-au întors!” Am auzit din nou acele cuvinte şi i-am văzut din nou...Ochii aceia albaştri ca marea... Am ţipat cât de tare am putut şi...
M-am ridicat instantaneu în şezut. Eram udă toată de transpiraţie şi gâfâiam de parcă tocmai dădusem 10 ture în jurul terenului de fotbal. Am privit nedumerită în jur. Doar camera mea luminată pe jumătate de razele aurii ce reuşeau să pătrundă printre draperiile cafenii. Ce se întâmplase cu pădurea? Cu cerul înnorat? Apoi am înţeles. Doar un coşmar...
***
Am privit-o pe Rachel care era la fel de emoţionată ca şi mine, dacă aş zice chiar mai emoţionată. Ţinea în mână două plicuri maronii şi lunguieţe cu emblema facultăţii pe ea. M-a privit cu ochii mari şi inocenţi de parcă aveam vreo legătură cu ceea ce scria în ele. Mi-a întinse unul din cele două plicuri , după care îl privi lung şi temător pe al ei. Am atins-o pe umăr drept încurajare şi ea a zâmbit. Înţeleg cât îi era de frică...Acelaşi lucru simţeam şi eu. Îmi era frică să îl deschid şi să aflu că cele mai mari vise ale mele s-au prăbuşit. Eram sigură că şi Rachel gândea la fel, şi tremurul mâinilor ei îmi susţinea părerea. Şi-a ridicat privirea întrebându-mă din priviri dacă să le deschidem sau nu. Am dat aprobator din cap ,căci dacă amânam momentul deschiderii nu schimbam cu nimic conţinutul plicului.
,,Trei, doi, unu...Acum! „ am zis repede şi aproape şoptit . Imediat ce se terminase numărătoarea inversă sunetul hârtiei sfârşiate îmi zgârie urechile. Amândouă am citit cu rapiditate cele câteva rânduri scrise frumos de mână de directorul şcolii. Faţă de alte universităţi, aceasta preferase să păstreze tradiţiile cum ar fi scrisorile scrise de mână chiar de director. Aceste era unul din multele lucruri care îmi plăcea la acest loc.
Am zâmbi amândouă şi ne-am privit una pe cealaltă. Din câtă bucuria era în ochii lui Rachel , îmi dădeam seama că fusese acceptată, ca şi mine de-altfel. Ne-am holbal una la alte timp de vreo 10 secunde, apoi amândouă am ţipa şi am sărite de bucurie.
,,Merită să sărbătorim nu?” A întrebat Rach , privindu-mă cu ochii de căţeluş.
,,Hmm...La ce te gândeşti?” i-am răspuns cu o altă întrebare punându-mi mâinile în şold.
,,În parc, îngheţată, apoi un film.”
,,Absolut de acord!” Am exclamat fericită şi am luat-o de braţ pornind spre uşă.