Nightmare

[Effy K. Dietrich]

Se trezi brusc din somnul mult prea dulce. Nu îşi amintea exact ce visase, dar cu siguranţă fusese un coşmar, judecând după respiraţia sa greoaie şi pulsul mult peste normal. Nu ştia ce se întâmpla. De trei zile avea coşmaruri încontinuu. Îşi puse o mână pe frunte încercând să îşi revină din statea aceea de frică. Se ridică din patul moale, care parcă o chema înapoi se privi în olglinda mare de la capătul camerei. Îşi privi pielea palidă şi chipul cu cearcăne sub ochii negri ca noaptea. Nu mai putea să stea aşa! Trebuia neapărat să facă ceva.
Îşi scoase repede câteva haine comode, printre care o pereche de blugi , un tricou mov simplu şi o jachetă neagră, şi se îmbrăcă cât de repede putu cu ele. Îşi luă în grabă bagheta , prizând-o undeva la curea şi se îndreptă în ritm alert spre ieşire. Pisica sa o urmă degrabă, vrând să o însoţească, dar se opri uitându-se pe fereastră. Deşi nu ploua, cerul era plin de nori , iar vântul bătea cu asprime spulberând frunzele copacilor. Elizabeth îi făcu semn lui Lorette că poate rămâne.
Ieşi repede prin tablou şi coborî scările ajungând pe un hol. Era total pustiu , un lucru foarte ciudat judecând după aglomeraţia care era de obicei. Apoi privi afară. Probabil că nu era mai mult de şase dimineaţa. Nimeni nu era destul de nebun să se trezească la ora asta.
Ieşi afară din castel, şi porni în prima direcţie pe care o zări. Ajunse în scurt timp lângă lac. Admiră apa cristalină a acestuia şi se apropie uşor de aceasta. Îşi plimbă mâna prin apă , tresărind la început datorită temperaturii scăzute. Privi în jur atunci când auzi un mic sâsâit, ca al nui fus. Uitându-se bine observă un şarpe ieşind din buruieni. La început se gândi să fugă, dar parcă ceva o ţinea pe loc. Spre marea ei surprindere şarpele nu îi făcu nimic, doar apropiindu-se de ea prin obişnuitele unduiri elegante. Elizabeth clipi de câteva ori şi îl atinse pe vârful botului, fără ca acesta să îi facă ceva însă.