Wind Chill

[Bell Evans]

Bell pufni in ras; insa isi transforma repede rasul intr'o tuse.
"-Deci..plecam?" intreba ea.
Poate daca il innebunea suficient pe Hagrid, avea sa spuna da numai ca sa taca.
"-Nu" mormai uriasul.
Plan esuat! Avea vaga senzatie ca vor ramane acolo pana dimineata; pana cand un miros puternic de fum se simti in aer.
"-El e" ofta Desiree, cu amuzament.
Bell chicoti usor; ochii lui Hagrid se umplura de lacrimi.

"-Micutul meu" sopti el, cu mandrie.
"-..care e pe cale sa incendieze toata Padurea Interzisa daca nu il oprim" sfarsi Bell, cu ironie in voce.
Hagrid incepu sa alerge printre copaci, lasandu'le pe cele doua in urma.
"-Nu e sanatos la cap" concluziona Desiree.
Bell aproba usor din cap; o luara pe urmele lui, incercand sa nu se rataceasca. Insa curand, uriasul nu se mai vedea.

"-Nu pot sa cred ca ne'a lasat aici" mormai Bell.
"-Si s'a dus sa'si caute micutul" pufni Desiree.
Copacii se ridicau ca niste stalpi spre ascunzisurile interzise ale vazdului in jurul lor, facandu'le sa simta fiori de frica in tot corpul.
"-Si acum?" ofta Bell.
Buna intrebare; acum ce faceau?!