Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Personajul ridică din umeri. Dacă nici măcar el nu ştia unde se află, ce şanse aveau ele? Sau cel puţin ea? Orice ar fi trebuia să aibă mintea deschisă şi chiar să-şi stoarcă creierul ca un storcător de fructe dacă era nevoie. Castelul era un loc mare, dar nu infinit. Deşi erau şanse mici, măcar acestea existau.
Înalt, blond, de viţă nobilă... Repetă cuvintele în gând căutând adânc în amintirile sale de la Hogwarts. Îl văzuse de câteva ori ,pe când căuta nu mai ştia exact ce clasă, dar nu îi acordase o prea mare importanţă. Din câte văzuse era liniştit şi manierat şi nu şi-l imagina făcând ceva de genul. Dar oricum cum o putea face dacă el însuşi era un tablou?
Privi în lungul coridorului atunci când auzi unde se afla tabloul respectiv, făcând câţiva paşi precauţi în direcţia aceea.