-Trezirea.

[Odette B. Malfoy]

Am oftat usor cand am vazut expresia de pe chipul lui Rose cand spuse ca e bine. Poate asa a zis dar nu parea a fi bine deloc. Parea foarte trista. Statea in pragul usii privind ingandurata spre cerul intunecat. M-am apropiat incet de ea alegandu-mi cuvintele potrivite.
"Rose... stiu ca tocmai ai spus ca te simti bine dar pari foarte trista." am zis in speranta ca nu o va supara intrebarea mea.
Aceasta isi intoarse privirea spre mine spunand ca este putin trista dar nu e nimic grav. Nici asta nu imi venea sa cred dar nici nu vroiam sa o intrestez mai tare asa ca m-am oprit din a mai pute si alte intrebari. Am ramas si eu in pragul usii privind cerul auzindu-i in spate pe Tamara si Blake cum discutau. Fred statea linistit intr-un colt asteptand sa ajunga Ray, probabil.
Am tresarit si am scos un mic tipat cand cerul se lumina apoi tacerea fu sparta de un tunet puternic. Semnul de pe antebrat incepu sa ma arda. Am tras-o pe Rose din usa apoi am trantit usa puternic si am incuiat-o cu bagheta.
"Au ajuns." am spus inainte ca Tamara si Rose sa spuna ceva.
Fred si Blake abordara si ei niste figuri crispate uitandu-se la usa. O incuiasem degeaba oricum aveau sa ne gaseasca imediat si sa ne transmita mesaul care era ori sa ne omoare ori sa ne tortureze pana ne ceream iertare in genunchi. Oricum eram obisnuita cu a doua varianta. Acum tot ce puteam face era sa asteptam.