Silent night

[Odette B. Malfoy]

"Mersi." am zis luand bagheta din mana Cercetasei. Am vrut sa il atac pe Porrin cu un blestem dar acesta se feri, blestemul ricosand intr-o amura. Bucati de metal sburara peste tot prin incapere sfasiindu-mi materialul din care era facuta roba si provocandu-mi cateva rani usoare pe fata si pe maini. Si Elizabeth avea o zgarietura pe fata si cateva pe maini dar nu era nimic grav. Bineinteles ca Porrin era in regula, nu avea nici o zgarietura. Am incercat sa imi acopar cumva mana stanga pentru ca roba era sfasiata si prin ea se putea vedea semnul. Elizabeth se uita ciudat la mine si nici nu stiam daca vasuse sau nu semnul intunecat de pe antebrat.
Mi-am intors privirile spre Porrin care zambea satisfacut. Da, probabil ca era foarte fericit din cauza a ceea ce tocmai se intamplase. Il uram asa de mult....
"Te bucuri Porrin, nu-i asa?" am intrebat privindu-l rece.
"Da. Chiar foarte tare." raspunse acesta chicotind usor.
"Pentru ce ai venit aici, pana la urma?" am intrebat pentru ca vroiam sa plece imediat. Nu il mai suportam
"Sa vad daca ma mai tii minte, daca nu cumva iti este dor de mine...." spuse Porrin razand ironic