Wind Chill

[Bell Evans]

Bell se aseza pe zapada ravasita de la picioarele ei, strangandu'si pelerina mai bine in jurul corpului; se lasase frigul, care devenea aproape de nesuportat. Si stia ca trebuie sa se salveze si sa ajunga la castel cat de curand. Pentru ca nu mai rezistau mult. Le era frig, foame, sete, somn..de toate. Iar Hagrid le abandonase acolo pentru a porni in cautarea "micutului". De parca el ar fi fost mai important ca cele doua cercetase. Dar stai..era, din moment ce alesese sa plece si sa le lase acolo, lipsite de orice aparare.

"-Ar trebui sa ne luam dupa el" ofta ea.
Desiree o privi cu ciuda.
"-Da, adevarul e ca Padurea asta e asa de mica incat deja ii vad capul; ne vom pierde de tot" murmura aceasta.
"-De parca nu suntem deja pierdute" remarca Bell, cu o voce scazuta.
Se saturase; si poate ar fi trebuit sa plece. Insa centaurii si dragonul lui Hagrid reprezentau cele mai periculoase lucruri de acolo.
"-Hai sa ne luam dupa urme" sopti ea, intr'un final.

Dess ezita, dar probabil gasi ideea acceptabila in cele din urma pentru ca o lua inainte.
"-Sper sa il gasim" mormai ea.
Bell clatina usor din cap; era singurul lucru pe care il mai vroia. Sa plece o data din Padurea aia nenorocita, si sa nu se mai intoarca acolo prea repede.
"-Uite; alta urma" sopti aceasta, brusc.
Linistea se sparse in jurul lor cand un urlet - de durere sau de fericire, nu isi putura da seama - se auzi in fata lor. Si parea atat de cunoscut, incat dupa cateva secunde cercetasa realiza al cui era.
"-E Hagrid!" striga Bell, incepand sa alerge.