A night to remember

[Bell Evans]

• Bell isi manca in liniste portia de prajitura, dupa care se ridica si spala vasele; renunta la ideea de a folosi magia. Vroia sa se simta ca un om normal, macar pentru cateva ore. A doua zi avea sa se intoarca la castel, pentru ca nu putea sa plece mai mult decat atat. Cercetasii aveau nevoie de ea sa fie acolo, chiar daca nu se intampla nimic. Si mai era si Meredith; clar, nu putea sta mai mult. Ii parea totusi rau ca nu reusise sa'si petreaca putinul timp cu familia. Cu Nate si parintii sai. Dar stia ca in curand avea sa vina vacanta.
  
  "-Deci? Ce facem acum?" intreba ea, intorcandu'se spre Rosalie.
  Aceasta se ridica de la masa, privind zambitoare in jur.
  "-Mmm..n'am idei" chicoti ea.
  Bell iesi insa din bucatarie, facandu'i semn sa vina dupa ea.
  "-Hai in camera mea" murmura fata.
  Urcara treptele repede, si ajunsera la camera de la capatul holului.
  "-Care din ele?!" intreba Rosalie, usor confuza.
  "-Asta e a surorii mele; aici e camera mea" raspunse cercetasa, deschizand o usa.
  
  In fata ochilor li se desfasura o incapere mare, spatioasa, cu pereti albastri ca seninul cerului. Un pat cu baldachin trona in mijloc, cu multe perne bleu-marin si albastre pe el. Semineul era inviorat de un foc vesel, iar masuta dinspre geam era plina de carti.
  "-Trebuia sa'mi fac curat" ofta Bell, indreptandu'se spre birou.
  Stranse in graba cartile, dupa care ii facu semn lui Rosalie sa stea jos, pe unul din fotoliile din colt.