Silent night

[Odette B. Malfoy]

Elizabeth parea usor enervata. De ce nu stiam exact dar presupuneam ca din cauza lui Porrin. El enerva pe toata lumea. Am incercat sa asez maneca robei intr-un fel sa nu se vada semnul dar parca totul era in zadar. Oricat de mult as fi vrut sa ascund ca sunt o Devoratoare a Mortii ori facea Porrin ceva ori eu iar el intorcea totul impotriva mea.
"De ce te chinui atat sa-ti asezi maneca? Las-o asa."spuse Porrin venind mai aproape de mine.
"Nu-mi place ce e rupta."am murmurat eu lasand-o pana la urma.
Adevarul era ca nici nu-mi placea sa umbu cu hainele in starea aia dar acum ce era mai important era sa ascund semnul. Porrin veni si mai aproape si ma prinse de mana stanga ridicand-o pentru ca Elizabeth sa poata sa vada mai bine. Ma durea foarte tare si semnul dar aveam o bucatica de metal infinpta in carne. Porrin ridica maneca si acum totul se vedea foarte bine. Elizabeth isi acoperi gura cu mainile nestiind ce sa mai zica, Porrin in schimb ranjea multumit. Am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui dar nu am facut decat sa-l fac sa ma tina mai strans.
"Te-ai ranit."spuse el cu un ton care se vroia plin de afectiune.
"Mi se face rau cand te aud." am zis p un ton glacial.
Porrin ma privi cu ura apasand pe bucatica de metal infingand-o si mai tare in carne facandu-ma sa icnesc. Sangele incepu sa curga usor pe mana. Desi nu prea suportam sangele trebuia sa scot bucatica aia de acolo pentru ca as fi facut mai rau daca as fi lasat-o. Am strans pumnul stand si am scos bucatica de metal din carne. Sangele incepu sa curga si ma tare acum facand mici pete rosii pe jos.
"Ferula."am soptit si niste bandaje se infasura in jurul ranii acoperind putin din semn.
Mi-am intors apoi privirea spre Elizabeth care nu parea prea incantata de ceea ce vazuse. Nici nu o condamnam.