Necesitatea de a face ceva

[Ramona Neardow]

Ultimele cuvinte ale Ariei fusese-ra insotite de un al tipat puternic, insa acesta nu fusese o vraja, ca si data trecuta, ci un tipat de groaza.

„-Cum poti face asa ceva?” intreba astropufa care scoase tipatul anterior,printre siroaie de lacrimi. Aceasta tocmai se ivi de sub o masa din fundul salii.
„-Megan! Ti-am mai spus sa nu te mai amesteci in treburile mele!” striga Aria, infuriata si urmata de o serie de chicoteli.
„-Dar, cum poti tortura fetele astea?” continua astropufa zbierand.

Un pocnet puternic inmormantă sala. Un cercetas inalt se ivi aici din neant, si sari cu calm langa fetele inca lipite de pardoseala rece ca gheata. Ramona inchise ochii incet, si un zambet adormit i se intipari pe fata. Cercetasa simtea tocmai contrariul Bell-ei, care parea ca ar putea sari in sus de durere. Aceasta avea ochii injectatii, si buzele muscate puternic de dintii sai stralucitori.

„-Ce le-ati facut?” intreba tanarul, aproape indiferent, scotandu-si bagheta incet.
„-Eh, putin cate putin!” raspunse cercetasa, hotarata sa se joace cu acest nou musafir.
„-Atunci, daca nu te superi, le voi lua cu mine!” zise el, apucandu-le uniformele prafuite. Aceasta actiune fusese imbratisata de un miliard de injuraturi si tipate de furie.

Senzatia aceea usuara, prin care parca erai strecurat prin mii de turburi, se repeta din nou. Insa aceasta fusese urmata de un pat cald si mare, in care baiatul le aseza pe amandoua, acuperindu-le cu niste paturi groase.

„-Fiti linistite, sunteti unde trebuie!” sopti el in final.