Last Year

[Bell Evans]

-- Just me and Alice Morris --

• Stralucirile palide ale primelor raze de soare ajunsera pana la ea, traversand fereastra usor intredeschisa; se facuse deja dimineata, iar aerul proaspat ce intra in incapere incepea sa ii dea fiori mici de frig, putin cate putin.
  Se ridica de pe pat, privind in jur cu lacomie; vroia sa rememoreze fiecare detaliu al acelei camere. Pentru ca stia ca nu va mai avea ocazia sa intre prea curand acolo. Anul era pe sfarsite, si o data cu el, si sefia ei la Cercetasi.
  Zambi trist, incercand sa isi caute ultimele lucruri; cufarul mare ce trona intr'un colt aproape o ingrozea. Trebuia sa'si mute lucrurile; vacanta era aproape acolo.
  
  A trecut atat de repede isi spuse ea, cu regret.
  
  Deshise usa si parasi incaperea; cobori in graba treptele de marmura ce duceau in camera de zi a Cercetasilor, dupa care iesi si din Turn. Simtea nevoia unei plimbari pe domenii. Aproape tanjea dupa mangaierea blanda a vantului caldut de primavara pe care acesta i'o oferea. Asa ca isi grabi pasii, aproape alergand pe coridoarele pustii. Insa nu era nimeni care sa o vada, sau sa o atentioneze. De parca totul prevedea sfarsitul.
  
  Usile mari de stejar de la intrare se deschisera in fata ei, lasand'o sa paseasca in lumina aurie ce se cernea din inaltul nemarginit al cerului. Arunca o scurta privire inapoi - insa tacerea fu singurul raspuns. Nimeni pe coridoare..nimeni pe domenii..nimeni in camera de zi. Poate se trezise prea devreme.
  Mult prea devreme ingana ea, zambind.
  Incepu sa mearga din nou, indreptandu'se spre oglinda fumurie a lacului; era atat de linistita, incat cerul azuriu isi lasa fiecare detaliu in bratele melodioase ale apei.
  Insa brusc, cineva sparse oceanul de tacere cu un "Buna!" dupa care se aseza langa ea, pe prundisul inca umed.