O rana urata

[Raphael Olivier]

Vizitam un prieten in Aripa Spitalului, cand dadu buzna inauntru Snorri si pe o targa Anaella. Era sa scap un tipat, dar mi l-am inabusit repede.
"Snorri, ce s-a intamplat?" intreb eu alergand spre cele doua fete.
"Nu stiu", spuse ea cu mainile in cap. "Eram in spatele ei pe scari, a cazut si sia supt o mana, un picior, si-a fisurat cateva oase si ceva zgarieturi."
Eram foarte ingrijorata pentru starea Anaellei. Inca de cand am cunoscut-o mi s-a parut o fata exemplara: inteligenta, draguta si cu bun simt.
Dintr-o data, Anaella se misca brusc spre dreapta.
"Madame Pomfrei!" striga Snorri.
Spre stanga.
"Madame Pomfrey!" striga ambele fete de data aceasta.
Anaella mormai ceva.
Madame Pomfrey venea in goana spre ele.
"Ora vizitatorilor s-a terminat! E timpul sa se odihneasca si sa se vindece." spuse ea, punandu-i mana pe frunte Anaellei.