Silent night

[Odette B. Malfoy]

Cercetasa alese tacerea. Probabil ca cel mai bine era asa. Am vrut sa-i spun ceva dar m-am razgandit intorcandu-ma spre Porrin. Acesta era mai mult decat multumit.
"Deci... Porrin vad ca esti foarte multumit de ce ai realizat in seara asta." am spus incercand sa par calma.
"Da foarte multumit, acum tot ce mai ramane de facut este sa te omor. Pentru asta am venit." spuse Porrin incepand sa rada. Avea un ras infiorator. Elizabeth inghiti in sec uitandu-se cand la mine cand la Porrin. In seara asta nu avea sa moara nimeni si singura persoana care va avea de suferit va fi Porrin. Am inceput sa rad si eu de increderea sa in sine.
"Nu va muri nimeni Porrin." am zis incercand sa ma opresc din ras.
"Asa crezi tu." spuse acesta atacandu-ma cu blestemul Cruciatus facandu-ma sa ma prabusasec la picioarele sale urland de durere. Ma luase prin surprindere si nu reusisem sa resping nici macar putin din blestem.
Am strans bagheta in mana incercand sa ma ridic dar fara succes asa ca am strigat cu ultimele puteri "Serpensortia". Un sarpe mare si negru iesi din bagheta mea. Am inceput sa vorbesc reptomita era specialitatea mea. Sarpele se incolacea in jurul gatului lui Porrin din ce in ce mai tare pana cand acesta striga disperat:
"Gata! Da-mi drumul si te las."