Silent night

[Effy K. Dietrich]

Lily avusese de gând să îi spună ceva, dar renunţase.Era curioasă ce dorea să zică, dar înţelegea că era mult mai bine aşa. Privi absentă umbrele ce se vedeau pe podea, rămânând la fel de tăcută. Îi privea din când în când pe cei doi, neştiind ce se va întâmpla în continuare.
Îl privi scârbită pe Porrin , iar acest gen de privire nu o caracteriza. Se întâmpla foarte rar să ii se facă greaţă de o persoană, pentru că ştia că toţi avem imperfecţiunile noastre şi uneori nu le putem controla. Dar el...El era un caz special. Era o speranţă pierdută pentru vrăjitori de pretutindeni. Se vedea după modul în care vorbea că suferinţa îl încânta, şi nu avea să se schimbe niciodată.
Înghiţi în sec la discuţia celor doi. Nu vroia să fie martoră la aşa ceva. Scoase un mic icnet atunci când Viperina se prăbuşi urlând de durere. Ca de obicei nu suporta să vadă pe cineva suferind. Înainte de a putea interveni Lily s-a ridicat şi la atacat pe Porrin, care acum cerea să fie cruţat. În mod normal ar fi oprit-o pe Lily, dar acum când văzuse cum este acel om prefera să nu intervină.