O scrisoare buclucasa

[Effy K. Dietrich]

Cât de plină de viaţă era Anaella. Acest lucru o bucura , dar şi întrista în acelaşi timp. Când vedea oameni asemenea ei, care ştiau să se bucure de viaţă şi să se gândească la trecut fără teamă şi melancolie, se simţea prost că ea nu putea fi aşa. De fiecare dată când se gândea la amintirile sale de acasă aproape că plângea. Dar nu avea ce face...Aşa era ea.
,,Ambii mei părinţi sunt Încuiaţi şi am o pisică pe nume Lorette. Momentan doarme." Spuse încet şi calm privind o clipă spre locul unde se afla Turnul Cercetaşilor. Ştia că nu spusese prea multe despre ea, dar chiar nu avea ce povesti. Era sigură că nimeni nu vroia să audă acele poveşti cu Încuiaţi pe care le ştia.