Overdose of dreams

[Odette B. Malfoy]

OOC: Just me and Mrs. Rose.



"Moartea este singurul lucru caruia nu-i poti supravietui." isi spuse Lily iesind ca o furtuna din camera de zi a Viperinilor. Alerga pe coridoarele castelului fara sa stie unde vrea sa ajunga sau daca vrea sa ajunga undeva. Se opri putin dorind sa-si traga sufletul dar incepu sa planga. In fata ei era o usa pe care scria defect dar intra dandu-si seama ca se afla in fata toaletei plangacioasei Myrtle. Tranti usa si se duse la o chiuveta. Se sprijini de ea si se uita in oglinda. Vazu o fata bruneta cu ochi verzi care nu era mai mare de anul V cu o fata alba si palida brazdata cu lacrimi de cristal.
Incepu sa planga iar, strangand ceva in buzunarul robei. Scoase acel ceva care era o bucata de pergament, o scrisoare. O scrisoare pe care nu ar fi vrut sa o primesca niciodata dar se pare ca am primit-o. Isi dorea ca totul sa fie un vis, un vis urat din care trebuia sa se trezeasca dar nu era asa. Mai citi o data scrisoarea si inca o data pana cand o stia fara sa mai citeasca din pergament. Nu se putea opri din plans si era foarte trista. De ce acea persoana atat de importanta din viata ei murise? De ce trebuie ca toate lucrurile bune sa aiba un sfarsit?
Fantoma Myrtle isi facu aparitia din toaleta ei.
"Nu-mi plac oamenii deprimati ma deprima si pe mine." spuse aceasta inundand baia, incepand sa planga apoi se asezasea deasupra mea privindu-ma.
Lily o privi urat dar nu ii spuse nimica acum o intelegea si pe ea si macar avea putina companie. Inca strangea scrisoarea in pumn nevenindu-i sa creada ca bunicul ei murise si pasise pe alta lume. Spera doar ca acolo sa fie mai bine si sa fie fericit. Fusese si era o persoana foarte importanta pentru ea. O persoana care o ajutase mereu. O scosese mereu din belele si nu-i intoase spatele nicioadata. Fusese un Devorator al Mortii foarte devotat pe care nu il va uita nimeni prea usor.
Lily nu mai putea sta in picioare era prea slabita si prea suparata cauze pur si simplu in apa aia si ramase intinsa acolo plangand. Usa se deschise si aparu Rosalie Andrews o prietena foarte buna cu ea.
"Buna Rosalie." spuse Viperina de parca ar fi fost un copil de trei ani care saluta pe cineva incercand sa fie politicos.