Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Se îndreptă cu paşi grăbiţi şi mari spre unul din tablouri. Ema o urmase şi ,ca şi Elizabeth , analiza atentă toate lucrurile reprezentate în peisaj. Câmpul de maci din spatele bărbatului o fascinau pur şi simplu. Cel ce pictase tabloul trebuia să fie un geniu, pentru că modul în care erau făcuţi te făceau să simţi mirosul proaspăt al macilor sângerii.
Ema încercase să atragă atenţia lui Sir Apalion, care părea că doarme. Aceste deschisese peste câteva secunde ochii făcând-o pe Elizabeth să tresară. Ochii săi de un albastru pal îi dădeau fiori pe şira spinării. Păreau aproape neînsufleţiţi, ca ai unui mort şi pielea sa albă îi accentua această calitate.