O scrisoare buclucasa

[Effy K. Dietrich]

O admira pe Anaella pentru curajul de care dădea dovadă vorbind atât de deschis. Ea nu putea face asta de teamă ca nu cumva să rănească pe cineva . Nu dorea ca nimeni să sufere şi gândul că putea să rănească sentimentele cuiva o înnebunea. Se întreba oare cum era să creşti cu magia. Era evident că Anaella crescuse în această lume magică şi cunoştea foarte bine tot ce avea legătură cu vrăjitoria.
Elizabeth se încruntă uşor atunci când Anaella clătină din cap , după ce cu câteva secunde în urmă pomenise de fraţii ei. Probabil că îi era dor de familia sa sau poate...Poate pierduse pe vreunul din ei. Dacă era aşa se simţea oarecum vinovată că o făcuse să îşi aducă aminte de aşa ceva.
,,Transfigurare. A ta?" Îi răspunse la întrebare, având pe chip un zâmbet gingaş.