A Dark Night

[Odette B. Malfoy]

Corpul imi exploda de durere dar trebuia sa fiu puternica. O voce imi striga disperata numele dar trebuia sa o ignor. Tot ce trebuia sa fac era sa ma concentrez asupra lui Trevors si asupra blestemului pe care il arunca asupra mea din cinci in cinci secunde. Am tras adanc aer in piept si am inceput sa numar pentru a ma calma. Cand Trevors ataca iar am reusit sa resping blestemul si sa ma ridic in picioare.
"Daca sunt singura nu imi scad puterile, Trevors." am spus atacandu-l dar acesta respinse vraja.
Am oftat apoi m-am aruncat la pamant cand acesta vru sa ma tace cu blestemul fatal. M-am ridicat repede fugind prin camera intunecata ascunzandu-ma dupa rafturile de carti si ce mai aparuse pe acolo. Trevors le darama fara sa faca un efort prea mre dar eu obosisem. aveam nevoie sa ma asucnd undeva si sa ma gandesc bine la ce sa fac. Trebuia sa strag de timp si sa-i gasesc pe Eduard si Anaella.
Dupa vreo douazeci de minute i-am gasit ascunsi undeva si Eduard era grav ranit iar Anaella langa el incerca sa-l vinedece dar nu reusea cu acele vraji. Imediat imi veni o idee.
"Inchide ochii si gandeste-te la altceva, o sa doara." am spus cam prea direct dar trebuia sa stie.
Am inceput sa rostesc niste incantatii ciudate facandu-l pe Eduard sa icneasca de mai multe ori. Erau niste vraji intunecate pe care le invatasem din niste carti din Sectorul Interzis. Mergeam in fiecare sambata seara sa studiez in Sectorul Interzis. Anaella ma privea cam urat fara sa-si dea seama daca ii faceam bine sau rau lui Eduard pana cand acesta incetase sa se strambe sau sa icneasca si zambi slab. Ranile ii disparusera si tot ce mai ramasese din ele era sangele de pe hainele lui Eduard.
"A fost groaznic, dar cel putin ma simt foarte bine." spuse el ridicandu-se in picioare.
Auzisem pasii lui Trevors apoi cum rostise o vraja facand raftul dupa care eram ascunsi sa se cutremure.
"Fugiti." le-am spus vrand se ma ridic dar prea tarziu caci raftul cazu peste mine facandu-ma sa tip si pe cei doi sa se intoarca speriati.
"Nu mai stati dupa mine, va ajung din urma." am spus dar ei nu se clintira.
"Nu plecati, stati sa vedeti cum moare prietena voastra." spuse el pe un ton mieros.
Se apleca si veni la mine care eram sub carti si cu raftul cazut peste picioare. Ma lua de gat strangandu-ma puternic. Simteam cum ramaneam incet fara aer. Rana de pe gat care era aproape vindecata ma durea si simteam ca sunt fara scapare apoi Trevors imi daduse drumul.
"Nu nu am sa te omor asa e prea simplu." spuse el cautandu-se prin buzunare.