O scrisoare buclucasa

[Effy K. Dietrich]

Se gândi cum poate cineva să vorbească atât de repede şi fără să se încurce. Ea nu putea să lege două fraze fără să introducă în enunţ ,,Ăăă...". Acesta era unul din defectele ei, se emoţiona şi nu mai ştia ce să zică. Şi asta doar fiindcă îi era teamă că va spune ceva greşit.
O ascultă cu atenţie. Studiul Încuiaţilor îi părea destul de plictistor, dar nu din cauza profesorului, ci fiindcă ea însăşi venea din familie de Încuiaţi.
,,Mie pur şi simplu mi se pare interesantă." Ridică din umeri ştiind că nu va găsi un alt motiv.