Lacrimi de tristete

[Astrid Lovegood]

Era o zi frumoasa de primavara,iar doar stropii de ploaie bateau incet la pervazul geamului formand o simfonie armonioasa.Era o atmosfera anosta in care nu puteai sa faci nimic,doar sa te ineci in lacrimi de dor intrebandu-te de ce,de ce tea-a parasit,cea-i facut,de ce s-a terminat asa repede visul frumos,de ce sa-a intamplat asa brusc,fara nici un semn?
Era un moment in care nu puteai sa te mai ridic de pe scaun caci amortisesi de la atatea ore stand nemiscat.
Ma simteam ametita de parca mi-ar veni sa lesin pana cand...

OOCoate continua oricine