Alone in dark ...

[Effy K. Dietrich]

Zâmbi înţelegător. Nimeni nu putea reţine orice, fiecare om avea mici scăpări de memorie. Dacă îşi amintea bine nici ea nu reuşise să reţină de prima dată numele caselor . Aprecia foarte mult că doamna încerca să le ajute atât cât putea.
Ema arătase spre emblema sa spunându-şi numele casei, apoi spre emblema de pe roba lui Elizabeth. Aceasta se uită la propria emblemă făcând-o să iasă în evidenţă. Bătrâna din tablou se încruntase încercând să-şi amintească. Simplul fapt că încerca o făcea să zâmbească pe Elizabeth.
Atunci când doamna preciză că era cea argintiu pe verde, zâmbetul îi dispăru cu totul.
,,Viperin..." Murmură ea privind-o pe Ema.