Alone in dark ...

[Ema Snow]

Am dat la o parte panza, de parca era o vietate ranita. Mi-am inchis ochii, strambandu-ma, si m-am dat un pas inapoi.
Imaginile desenate in spatele panzei nu erau de o asemenea maiestrie incat sa te tulbure. Dar erau atat de simple si atat de violente.
Am inghitit in sec si am cercetat iar. Liniile stacojii se degradasera pe alocuri, aratand precum caramida pisata. Aglutinasera... Deci era sange, nu o simpla vopsea. Imaginea imi dadea senzatia ca ar fi facuta de cineva ori foarte crud, ori foarte speriat. De ce nu ambele? Toti oamenii desenati atat de stangaci erau intinsi la pamant sau stand in genunchi, toti plangand si ridicandu-si mainile implorator spre partea dreapta a tabloului, unde era reprezentat un spatiu liber si stralucitor. Am indepartat si mai mult panza, vazand in stanga o silueta intunecata, precum un zeu peste acei oameni.
Era si un bilet acolo. L-am despaturit aproape nervoasa si am citit cu voce tare:
" - Medalionul Protector nu este in tablou, afurisitilor!"
M-am intors spre Elizabeth, asteptandu-i reactia. Dar momentul a fost intrerupt de un zanganot metalic si fragil la picioarele noastre.